Elementul chimic Potasiu

Potasiul este elementul chimic notat cu simbolul K (din latină kalium), din limba arabă: القَلْيَه‎ al-qalyah “cenușă de plante”). Numărul său atomic este 19, iar masa atomică este de 39,10. u.a.m.Este un metal alcalin de culoare alb-argintie, maleabil și ductil, care se oxidează ușor în aer. Reacționează violent cu apa, generând suficientă căldură pentru a aprinde hidrogenul gazos eliberat; poate reacționa și cu gheața până la temperatura de -100 °C.În natură este întâlnit numai sub formă de sare ionică, este prezent în concentrație semnificativă, în stare dizolvată, în apa de mare, de asemena este întâlnit, sub forma diverșilor compuși, ca și constituent al unor minerale. Ionul de potasiu, prezent în țesuturile vegetale și animale, este un oligoelement indispensabil în metabolismul celulelor vii. Cea mai ridicată concentrație de potasiu o au celulele plantelor, fiind aglomerat în special în fructul lor.Concentrația mare de potasiu din plante, asociat cu cantitățile foarte scăzute de sodiu din acestea, conduce la izolarea potasiului din cenușa de plante, fiind din punct de vedere istoric factorul care a condus la numele de potasă. Agricultura intensă deprivă solul de potasiu, iar fertilizatorii agricoli consumă 93% din producția chimică a potasiului la nivel de economie globală modernă.Potasiul și sodiul sunt metale alcaline, care sunt identice din punct de vedere chimic, acesta fiind un motiv pentru care sărurile acestora nu au fost diferențiate istoric. S-a constatat că sunt elemente chimice diferite doar în momentul când au fost izolate prin electroliză la începutul secolului 19.Funcțiile potasiului și ale sodiului în organismele vii sunt diferite. Animalele, în special, folosesc sodiul și potasiul diferit pentru a genera potențial electric în celulele lor, în special țesutul nervos. Deficitul de potasiu la animale, inclusiv omul, conduce la numeroase disfuncții neurologice.Potasiul nu este răspândit în stare nativă deoarece reacționează violent cu http://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83.La fel ca și alți compuși, potasiul are un procentaj de 1.5% din greutatea scoarței terestre și este al șaptelea element ca răspândire pe planetă. Fiind foarte electropozitiv, potasiul metalic este foarte greu de obținut din mineralele sale.Potasiul sub formă ionică este prezent și în apa mărilor, cantitatea de potasiu fiind de aproape 1/30 din cea existentă de sodiu, deoarece potasiul este mai strâns în legătură cu solul sub forma silicaților.Ca rezultat, nu este eliberat imediat în ocean și este prezent și în biosferă.Forma stabilă a potasiului este creată în supernove, în urma procesului-r.Potasiul metalic a fost descoperit în anul 1807 în Anglia de către Sir Humphry Davy, care a obținut potasiu din potasa caustică, prin electroliza sării topite utilizând nou-descoperita pilă voltaică. Înainte de secolul al XVII-lea nu se putea face o distincție clară între potasiu și sodiu din cauza proprietăților fizico-chimice foarte asemănătoare ale acestora. A fost primul metal izolat prin metoda electrolitică. Davy a extras sodiul printr-o metodă similară, demonstrând astfel diferența dintre elementele chimice.În anul 1808, chimiștii francezi Louis-Josef Gay-Lussac și Louis-Jacques Thenard au reușit separarea potasiului dintr-un amestec de hidroxid de potasiu și fier încălzit la temperaturi înalte. Metoda aceasta a fost ulterior utilizată de către Davy pentru obținerea unei cantități mai mari de metal.Producția mondială de potasiu este raportată ca fiind în jur de 200 tone pe an, în timp ce zăcămintele de minereuri de potasiu cunoscute până în prezent, exploatabile în mine, pot asigura o producție totală de 50 de milioane de tone. Potasiul metalic pur poate fi izolat prin electroliza hidroxidului de potasiu, proces care a fost puțin îmbunătățit de la Davy încoace.Metodele metalurgice termochimice, folosite de asemenea în producția de potasiu, utilizează ca materie primă clorura de potasiu pentru elaborarea metalului pur.Sărurile de potasiu precum carnalitul, langbeinitul, polihalitul și silvitul sunt prezente în depozite prețioase prin concentrație ridicată de potasiu în bazinele lacurilor vechi, făcând astfel ca extracția lor să fie avantajoasă din punct de vedere economic. Principala sursă de potasiu, potasa, este exploatată în regiuni precum Saskatchewan, California,Germania, New Mexico, Utah. De asemenea este găsit în abundență în Marea Moartă. La peste 900 de metri sub suprafața regiunii Saskatchewan sunt depozite mari de potasă, surse importante de potasiu și săruri ale acestuia, cu câteva mine mari ce sunt operaționale din perioada anilor '60. Saskatchewan a pionierat tehnica înghețării sărurilor umede (formarea Blairmore) pentru a le manevra prin puțurile miniere. Principala companie minieră este Corporația de Potasă din Saskatchewan. Oceanele reprezintă o altă sursă de potasiu, însă cantitatea prezentă într-un volum dat de apa de mare este relativ scăzut, în comparație cu sodiul.Potasiul este cel de-al doilea metal care are o densitate redusă (0.856 g/cm³); doar litiul este mai puțin dens (0.53 g/cm³). Este un metal moale, cu un punct de topire scăzut, fiind ușor de tăiat cu un cuțit. În tăietura proaspătă, este un metal argintiu, însă in aer începe imediat să capete oculoare cenușie.. Punctul de topire al potasiului este de 63 °C, iar punctul de fierbere este de 770 °C.